nu ma intorc, acum plec

pare un dans cu repetitie desi fiecare miscare pare un zbor. atingi pamantul si realizezi ca ai mai fost acolo, de nenumarate ori si nu intelegi unde a disparut magia. era aici. unde imi sunt papucii de dans? uite-i!... zbor.
e o voluptate in tot acest haos. ai senzatia ca totul e la degetul tau mic si ca poti schimba oricand background-ul, capitolul, coloana sonora, pe tine si restul actorilor care oricum joaca prost, poate doar el, ocazional, cand asteptarile nu exista decat pe furis. cauti magia si in sacul de gunoi desi il preferi pe cel de magneziu chiar daca e mai inecacios, e totusi mai rafinat.
te zbati intre a pleca si a te intoarce nicicand atat de usor si dificil de decis cu o miza atat de mare incat nu ai mare lucru de pierdut.