cazanul cu frustrari

multe si marunte. eu sunt prima care sustin ca sunt de cacat si ca multumirile si consecintele vechilor frustrari nu pot decat sa ma bucure si sa ma urce pe val. si totusi frustrarile multe, marunte si de cacat ne indobitocesc si scot la suprafata egoismul pur, la fel de inchis la culoare si la fel de urat mirositor. frustrarile multe, marunte si de cacat ne strang ca menghina in timp ce noi actionam mecanismul de buna voie si cat de mult putem. iar daca ramanem fara forta chemam ajutoare pe care le atragem de partea noastra cu discursuri manipulatoare bine gandite a caror cursivitate asigura nu doar feedback-ul anticipat ci si calde laude si multumiri peste.
frustrarile celorlalti ne lasa reci deseori sau ne umplu inima de mandrie in cazurile in care samanta de rautate inmugureste din lipsa de preocupare. nu ne intereseaza visele lor, le ascultam din complezenta pentru a putea trece subtil si elegant la subiectul urmator. dar cand haiducii din visele lor ataca fix caruta plina de fan proaspat si soare din visele noastre atunci problema se complica grav si frustrarile multe, marunte si de cacat ureaza bun venit suratei lor mai tinere. habar nu are ca a nimerit in cazanul in care se va zbate forever in propria-i mizerie si de unde nu poate pleca decat sub forma de implinire dar asta se intampla rar. si atunci cand se intampla este o implinire tardiva, tarzie si pala a ceea ce a fost odata un vis frumos provocator de fluturi si adrenalina. enjoy life! maine e iar joi...