floricica alba cu nuanta de mov

nu credeam ca o sa gasesc vreodata ceva capabil sa descrie fara erori ceea ce simt. mi se parea penibil sa te identifici cu tango. come on... e un dans penibil si o muzica idioata pentru frustrati in cautare de jumatati disperate.
faptul ca muzica asta imi confirma trairile si imi da forta doar pentru ca basii au fost reglati corespunzator e doar un complot al masinii care are o personalitate suficient de puternica incat sa simt cand virajele bruste o deranjeaza din principiu neavand nicio legatura cu varsta inaintata si cu zecile de mii de km parcursi.
linistea e insotita intotdeauna de un zgomot aparte. tantarul nesimtit care probabil nu face decat sa isi consume rolul trist, acela de a fi remarcat de mine, e atat de insistent incat as dori ca timpul sa isi aprinda o tigara si sa se gandeasca la toate greselile pe care ar trebui sa le rascumpere. probabil timpului i se rupe de dezamagirile mele si de momentele de cadere libera dar e foarte mandru de "clipele de neuitat" pe care mi le-a oferit degajat, fumand fara graba.
as sta aici si acum o vesnicie fara sa intreb unde si de ce, fara sa cer sa mi se aprobe intrarea in randul societatii de consum. consum de timp si de sentimente. sentimente fara definitie dar cu consecinte devastatoare pentru ceea ce nu am decis sa devin. iubesc fara sa stiu ce, urasc fara sa stiu cum. sunt complet goala in fata a ceea ce mi-as dori sa stiu fara sa ard de ignoranta.